Primești un certificat, un raport de progres sau o recomandare de grupă și acolo scrie ceva de tipul: „nivel A2”. Dai din cap, zâmbești și pleci acasă cu aceeași întrebare în minte: e bine? E puțin? Ar trebui să știe mai mult la vârsta lui?
Pe scurt
A1, A2, B1, B2 și C1 sunt nivelurile Cadrului European Comun de Referință pentru limbi (CEFR) și descriu ce poate face concret copilul în engleză, de la primele propoziții simple (A1) până la discuții complexe și texte academice (C1). Nivelul nu depinde strict de vârstă, ci de expunere și exercițiu.
Vestea bună e că aceste litere nu sunt un cod secret al profesorilor. Ele descriu, în cuvinte foarte concrete, ce poate copilul tău să facă efectiv cu limba engleză. Hai să le traducem în situații din viața reală.
A1 – primele propoziții care chiar funcționează
La acest nivel, copilul înțelege și folosește expresii uzuale foarte simple, care îi acoperă nevoile imediate. Se poate prezenta, poate prezenta pe altcineva și poate pune sau răspunde la întrebări despre lucruri personale: unde locuiește, ce lucruri are, pe cine cunoaște.
Cum arată acasă: îți spune „I have a red bike!”, numără jucăriile în engleză, recunoaște cuvinte în desene animate. Dacă îl întrebi ceva în ritm normal de vorbire, se blochează. E absolut normal la acest nivel.
A2 – se descurcă în situații cunoscute
Copilul înțelege propoziții și expresii folosite frecvent, legate de zone care îl privesc direct: informații despre el și familie, cumpărături, locuri din jur. Poate comunica în situații simple și de rutină, care presupun un schimb direct de informații despre lucruri familiare, și poate descrie simplu mediul din jurul lui și propriile nevoi.
Există aici un detaliu care explică multă frustrare a părinților. Descriptorul oficial pentru vorbire la nivelul A2 spune că elevul poate duce schimburi sociale foarte scurte, dar de obicei nu înțelege suficient cât să întrețină singur conversația.
Cum arată acasă: poate comanda o înghețată în vacanță sau poate spune ce a făcut ieri în câteva propoziții scurte.
B1 – pragul de la care devine independent
Aici se schimbă ceva vizibil. La B1, elevul înțelege punctele principale ale unui mesaj clar, în limbaj standard, pe teme familiare din școală, timp liber sau viața de zi cu zi. Se descurcă în majoritatea situațiilor apărute într-o călătorie într-o țară unde se vorbește limba. Poate scrie un text simplu și închegat pe teme cunoscute și poate povesti experiențe, evenimente, vise și ambiții, dând scurte explicații pentru opiniile și planurile lui.
Cum arată acasă: îți povestește filmul pe care tocmai l-a văzut, se ceartă (în engleză) într-un joc online, își susține o părere folosind „because”.
B2 – nivelul cu care poți lucra și studia
La B2, elevul înțelege ideile principale dintr-un text complex, pe teme concrete și abstracte, inclusiv discuții tehnice din domeniul lui. Interacționează cu un grad de fluență și spontaneitate care face conversația cu vorbitori nativi posibilă fără efort de ambele părți. Poate scrie texte clare și detaliate pe o gamă largă de subiecte și poate explica un punct de vedere pe o temă de actualitate, prezentând avantajele și dezavantajele mai multor opțiuni.
Cum arată acasă: se uită la seriale fără subtitrare, poate scrie un eseu argumentativ, glumește în engleză. Acesta este nivelul cerut frecvent de universități și angajatori.
C1
La C1, elevul înțelege o gamă largă de texte lungi și pretențioase și sesizează sensurile implicite, adică ironia, subtextul, aluzia. Se exprimă fluent și spontan, fără să caute vizibil cuvintele. Folosește limba flexibil și eficient în scopuri sociale, academice și profesionale, și poate scrie texte clare, bine structurate și detaliate pe subiecte complexe, cu o folosire controlată a conectorilor și a tiparelor de organizare a ideilor.
Cum arată acasă: citește o carte în engleză pentru plăcerea lui, nu pentru școală. Poate susține o prezentare sau un interviu. Trece între română și engleză fără pauza aceea de o secundă în care caută cuvântul.
Există o ironie plăcută în toată povestea asta: copiii nu știu niciodată la ce nivel sunt și nu îi interesează.
Ei nu se gândesc „acum sunt la A2, deci pot să comand singur o înghețată”. Pur și simplu se duc și comandă. Literele sunt un instrument pentru adulți, ca să putem vorbi coerent despre progres, să alegem manuale potrivite și să înscriem copilul la examenul potrivit, nu la unul prea greu.
Așa că, dacă reții un singur lucru din acest articol, reține asta: nivelul îl ajută pe profesor să predea mai bine și pe tine să ai așteptări realiste. Pe copil îl ajută altceva: faptul că îl lăsăm să folosească limba, cu greșeli cu tot, până când ea începe să îi aparțină.
La Hello by M&DORADO, în Titan, Sector 3, predăm engleză copiilor și adolescenților de la 4 la 18 ani, în grupe de maximum 10 copii, cu pregătire pentru examenele Cambridge.
Programează o lecție gratuită · Testare de nivel gratuită
Întrebări frecvente
Ce nivel de engleză ar trebui să aibă copilul la vârsta lui?
Nu există un nivel „obligatoriu” pe vârste. Ca reper, mulți copii ajung la A1–A2 în ciclul primar și la B1–B2 în gimnaziu și liceu, dacă fac engleză constant.
Cât durează trecerea de la un nivel la altul?
De obicei, între unu și doi ani de studiu regulat pentru fiecare nivel. Nivelurile mai înalte (B2, C1) cer mai mult timp decât primele.
Cum aflu nivelul real al copilului?
Printr-o testare de nivel care verifică vorbitul, ascultarea, cititul și scrisul, nu doar gramatica. Notele de la școală nu spun întotdeauna nivelul CEFR.
